Bursă de studii pentru un pictor de succes
03 August 2012Povestea lui Andrei Cojocari pare a fi desprinsă din filme. Pe când avea doar 1 an, tatăl său a plecat din familie, iar copilul a rămas în grija mamei, bolnavă de cancer. Au urmat ani grei de sărăcie, pe care i-a depăşit prin dedicare, graţie talentului său în pictură.
Povestea lui Andrei Cojocari pare a fi desprinsă din filme. Pe când avea doar 1 an, tatăl său a plecat din familie, iar copilul a rămas în grija mamei, bolnavă de cancer. Au urmat ani grei de sărăcie, pe care i-a depăşit prin dedicare, graţie talentului său în pictură. Adrian Cojocari are acum17 ani, vârstă la care deja a impresionat o lume întreagă prin curajul şi operele sale. A obţinut zeci de premii la concursurile internaţionale. Recent, a primit din partea Fundaţiei Edelweiss şi o bursă de studii pentru performanţă, în cadrul campaniei „Succesul tău este Succesul Moldovei”.
Despre Andrei Cojocari se pot spune multe. S-a îndrăgostit de pictură de cum a luat primul creion în mână. Desena tot ce vedea în jur, iar imaginile sale nu treceau neobservate, povesteşte mama lui. Până şi curtea blocului în care locuia s-a lăsat pictată de mâna lui, micuţul Picasso de la Tiraspol. Se întâmpla pe când Adrian avea 5 ani.
Fericirea i-a fost însă umbrită întotdeauna de istoria tristă pe care o are în spate: boala mamei şi sărăcia. Tratamentul Tamarei Cojocari a durat 10 ani şi a solicitat cheltuieli mari. La costurile pentru medicamente se adăugau chiria, pensulele şi uleiurile pentru Andrei. În tot acest timp, Andrei a fost capul familiei şi a susţinut-o pe mama sa în lupta cu boala. În cele din urmă, au învins cancerul. Şi când părea că lucrurile revin la normal, soarta le-a dat o nouă lovitură. Din cauza chimioterapiei, Tamara Cojocari nu a mai putut să meargă pe propriile picioare. Acum trăiesc lunar din compensaţia oferită pentru invaliditate – cca 1200 de lei.
Andrei a crezut întotdeauna în steaua lui norocoasă, iar atunci când i-a fost mai greu s-a refugiat printre pensule şi culori. Şi-a urmat pasiunea la Şcoala de Arte, unde a învăţat că talentul trebuie cultivat. Picturile sale au impresionat o lume întreagă. A ieşit învingător şi a fost medaliat la zeci de concursuri din ţară şi de peste hotare. La anul, urmează să susţină bacalaureatul şi intenţionează să meargă la o facultate care i-ar permite să-şi urmeze pasiunea pentru pictură. Edelweiss îi este alături.
Despre Andrei Cojocari se pot spune multe. S-a îndrăgostit de pictură de cum a luat primul creion în mână. Desena tot ce vedea în jur, iar imaginile sale nu treceau neobservate, povesteşte mama lui. Până şi curtea blocului în care locuia s-a lăsat pictată de mâna lui, micuţul Picasso de la Tiraspol. Se întâmpla pe când Adrian avea 5 ani.
Fericirea i-a fost însă umbrită întotdeauna de istoria tristă pe care o are în spate: boala mamei şi sărăcia. Tratamentul Tamarei Cojocari a durat 10 ani şi a solicitat cheltuieli mari. La costurile pentru medicamente se adăugau chiria, pensulele şi uleiurile pentru Andrei. În tot acest timp, Andrei a fost capul familiei şi a susţinut-o pe mama sa în lupta cu boala. În cele din urmă, au învins cancerul. Şi când părea că lucrurile revin la normal, soarta le-a dat o nouă lovitură. Din cauza chimioterapiei, Tamara Cojocari nu a mai putut să meargă pe propriile picioare. Acum trăiesc lunar din compensaţia oferită pentru invaliditate – cca 1200 de lei.
Andrei a crezut întotdeauna în steaua lui norocoasă, iar atunci când i-a fost mai greu s-a refugiat printre pensule şi culori. Şi-a urmat pasiunea la Şcoala de Arte, unde a învăţat că talentul trebuie cultivat. Picturile sale au impresionat o lume întreagă. A ieşit învingător şi a fost medaliat la zeci de concursuri din ţară şi de peste hotare. La anul, urmează să susţină bacalaureatul şi intenţionează să meargă la o facultate care i-ar permite să-şi urmeze pasiunea pentru pictură. Edelweiss îi este alături.
